Violența fizică – este una dintre cele mai sesizabile manifestări a violenței domestice. În legea Nr. 45 din 01.03.2007 cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei în familie se manifestă, că abuzul fizic este “vătămare intenţionată a integrităţii corporale ori a sănătăţii prin lovire, imbrancire, trantire, tragere de păr, înţepare, tăiere, ardere, strangulare, muşcare, în orice formă şi de orice intensitate, prin otrăvire, intoxicare, alte acţiuni cu efect similar”. Cum ne spune legea, violența fizică – este orice acțiune comisă asupra unei persoane împotriva voinței acesteia, prin utilizarea forței fizice. Este important de remarcat, că totodată orice inacțiune care cauzează suferințe fizice unei persoane este, de asemenea, o subformă a violenței fizice.
Conform datelor ONU, în Statele Unite, o femeie este bătută la fiecare 15 secunde. Mai mult de 50% dintre femei au fost bătute de soți cel puțin o dată în timpul căsniciei. Cea mai frecventă formă de violență domestică este vătămarea corporală a femeilor, iar 20% din toate vizitele la centrele de traumatologie sunt cazuri în care femeile au fost bătute de soții lor. Peste 75% din cazurile raportate de violență în familie au avut loc după divorț, totodată, dacă o femeie își părăsește soțul-agresor, atunci, după datele statistice, îi crește riscul de a fi ucisă cu 75%.[cartea: Малкина-Пых И. Г. Экстремальные ситуации. Справочник практического психолога]
Abuzul fizic este una dintre cele mai grave forme a violenței în familie, deoarece consecințele violenței fizice pot varia în gravitate, de la leziuni minime până la omorîrea victimei. Organizaţia Mondială a Sănătăţii clasifică formele violenţei fizice după gradul de severitate în două categorii: violență moderată și violența severă. Prima categoria include cel puțin unul din cazurile, când victimă a fost palmuita, împinsă, bruscată, trasă de păr si etc., dar a doua este formată din celelalte forme violenței fizice. Datele statistice ne demonstrează faptul, că cel mai frecvent (54%) femeile-victime violenței domestice suferă de cel puțin una dintre formele abuzului fizic sever. Începând cu vârsta femeilor de 45 de ani se înregistrează creșterea cazurilor violenței severe, totodată la orice formă abuzului fizic cel mai mult suferă femeile cu vîrsta cuprinsă între 45-59 ani (46 – 47%).
Actele de violență fizică includ: pălmuirea, trântirea, tragerea de păr, împingerea, îmbrâncirea, înţeparea, tăierea, lovirea cu pumnul, bătaia, zgârierea, strangularea, muşcarea, apucarea, scuturarea, scuiparea, aplicarea de arsuri, răsucirea membrelor corpului, forţarea ingerării unei substanţe nedorite, intoxicarea, alte acţiuni cu efect similar; folosirea obiectelor din unitatea domestică pentru lovirea sau cauzarea rănilor femeii, folosirea de arme (cuţite, arme de foc; restricţionarea femeii pentru a o împiedica să solicite asistenţă medicală sau altă asistenţă. La fel, violența fizică include și distrugerea bunurilor care aparțin victimei sau pe care cei doi parteneri le stăpânesc și le utilizează împreună.
După cum putem observa formele de violență fizică la care recurg partenerii variază de la o singură palmuire pînă la aplicarea armelor. După datele statistice, în Republica Moldova frecvența diferitelor forme de violență fizică este următoarea: fiecare a treia femeie a fost cel puțin o data pălmuită pe parcursul vieții, fiecare a patra femeie a fost împinsă sau bruscată, iar fiecare a cincea – lovită cu pumnul sau cu altceva. Totodată, fiecare a zecea femeie a menţionat ca a fost bătută sau lovită cu piciorul, iar circa 5% dintre femei au suferit în urma sugrumării sau a tentativelor de a fi sugrumată sau friptă cu ceva . Analiza distribuţiei femeilor victime după cele mai tipice forme ale violenţei fizice pe parcursul vieţii demonstrează că majoritatea victimelor au fost pălmuite (87,9%), împinse, bruscate sau trase de păr (59,9%), lovite cu pumnul (49,3%), lovite cu piciorul (27,3%), ameninţate cu arma (16,1%) şi sugrumate sau fripte cu ceva (13,7%). Este îngrijorător faptul că practic fiecare a cincea femeie în vîrstă de 15-24 ani a fost palmuita cel puţin o dată în viață, iar fiecare a zecea femeie din această grupă de vîrstă a fost împinsă, bruscată sau lovită cu pumnul. Această constatare induce preocupări serioase şi confirmă încă o dată fenomenul expunerii la violenţă fizică începând de la o vârstă timpurie .
Factorii care contribuie riscului de a deveni victimă a violenței fizice în familie sunt:
- Căsătoria timpurie și egocentrismul partenerilor. Partenerii pot să nu fie suficient de maturi din punct de vedere emoțional, ceea ce se poate manifesta printr-o incapacitate de a-și stăpâni impulsivitatea. Totodată violenţa fizică are tendinţa de a surveni și a prevalia chiar în primii ani de căsătorie sau concubinaj, deoarece în această perioadă cuplurile se confruntă cu mai multe sfidări, inclusiv de ordin economic, apariţia copiilor, schimbări în conduită, dar şi lipsa abilităţilor de a soluţiona problemele apărute, abilităţi care vin odată cu timpul.
- Starea civilă. Conform statisticii cele mai vulnerabile sunt femeile divorțate: 6 din 10 de femei din aceasta categorie au suferit pe parcursul vieții în urma violenței fizice din partea soțului.Totodată este interesant faptul, că femeile care trăiesc în concubinaj înregistrează rate mai mari de prevalenţă a violenţei fizice comparativ cu cele care sunt căsătorite oficial.
- Nivelul de studii. Nivelul de studii al femeilor în cazul violenţei fizice este unul din factorii care determină nivelul de vulnerabilitate al femeii. Un nivel redus de educaţie este asociat şi cu un nivel mai înalt al prevalenţei violenţei fizice, căci femeile cu un nivel mai înalt de educaţie sunt mai capabile să-şi asigure posibilitatea să negocieze mai bine o relaţie cu drepturi egale. Cu toate acestea, este important să menționăm, că chiar și studiile superioare și educația unei femei nu oferă nicio garanție că aceasta nu poate să devină victima violenței.
- Atitudinile culturale și stereotipurile sociale. Violența fizică se acceptă din punct de vedere cultural. Stereotipurile sociale afectează faptul că unele femei găsesc motive pentru a justifica violența fizică coreland-o cu faptul că femeile nu-și îndeplinesc mereu responsabilitățile casnice. De exemplu, studiul “Bărbaţii şi egalitatea de gen în Republica Moldova ” (2015) a relevat că violența fizică a existat în aproape 50% din familiile de origine a 1500 de bărbați care au participat la sondaj, totodată a fost constatat că 41,1% de bărbați și 19,1% de femei cred că există momentul cînd o femeie “trebuie bătută” Studiul a mai constatat că 46,5% dintre bărbați și 37,0% dintre femei sunt de părerea că atunci când femeile obțin drepturi, ele iau din drepturile bărbaților.
- Miturile despre violența în familie. Peste jumătate (55%) din femeile din Republica Moldova, de patru ori mai mult decât în UE (14%), consideră violența în familie drept o chestiune privată care trebuie soluționată în cadrul familiei. Aceste stereotipuri perpetuate de instituțiile religioase, determină femeile să sufere în tăcere, drept crezînd că violența poate fi “meritată”.
- Caracteristicile de personalitate ale agresorului. După cum arată analiza statisticilor diferitelor centre de criză, cele mai tipice cauze ale violenței cauzate personalității și istoriei de viață a unui bărbat pot include următoarele motive: un scenariu parental în care tatăl o bătea pe mamă; bărbatul a fost adesea bătut de tatăl și mama sa în copilărie; o viziune tradițională asupra poziției femeilor și bărbaților în familie (un bărbat este capul absolut și neîndoielnic al familiei); convingerea unui bărbat că femeia are nevoie să fie în rolul de victimă și nu are posibilități reale de a se despărți de el; nivel ridicat de anxietate și neliniște cu privire la poziția sa dominantă; consumul constant de alcool; nivel scăzut de autocunoaștere și autocontrol; incapacitatea de a accepta responsabilitatea pentru acțiuni; nivel ridicat de stres din motive economice și domestice; dorința pronunțată de a face rău altei persoane; psihopatie etc.
Violența bărbaților împotriva femeilor este o consecință directă a inegalităților existente între genuri, care dau naștere convingerilor bărbaților cu privire la necesitatea de a-și asigura și menține puterea și controlul în relațiile familiale. Din această perspectivă, violența masculină poate fi considerată ca un comportament învățat și intenționat, mai degrabă decât ca o consecință a patologiei, stresului, abuzului de alcool sau a relațiilor disfuncționale ale unui individ.
Сonsecințele (simptomele) violenței fizice în familie pot fi cum vizibile, atât și invizibile la prima vedere, deoarece fac parte din aspectul psihologic și social al vieții personalității.
Următoarele caracteristici pot indica faptul că persoana a fost abuzată fizic:
- Schimbări fiziologice și fizice: vânătăi inexplicabile; cicatrici, urme de legare, urme de unghii, urme de presiune a degetelor; urme de lovituri cu obiecte (curea, băț, frânghie); urme de mușcături pe piele; zone de piele fără păr pe cap; urme inexplicabile de arsuri (de la vârful unei țigări, arsuri în formă de mănușă sau șosetă- atunci cînd victima a fost cu forța băgată în apă fierbinte.); urme inexplicabile de arsuri (de la vârful unei țigări, arsuri în formă de mănușă sau șosete); arsuri cu un obiect fierbinte (brichetă, fier de călcat etc.); fracturi osoase inexplicabile, luxații, răni; leziuni ale organelor interne (ruptură a ficatului, vânătăi ale rinichilor, ale vezicii urinare ca urmare a unei lovituri în stomac sau pe o parte a corpului etc.) ca urmare a unei lovituri în stomac sau într-o parte a corpului); decedarea cu semne de violență (omucidere). Abuzul fizic repetat poate fi recunoscut dacă pe corpul persoanei sunt semne de diferite vechimi (cicatrici, răni proaspete, vânătăi etc.).
- Schimbări comportamentale: teamă atunci când agresorul se apropie de victimă; pasivitate, izolare sau agresivitate crescută; evitarea generală a contactului fizic; privire înghețată, speriată; modificări inexplicabile ale comportamentului (persoana care înainte era veselă este acum constant tristă, gânditoare, retrasă); teama de a veni acasă; incidența crescută a autovătămării – comportament auto-distructiv (consum de alcool, droguri, fumat); purtarea de haine care nu corespund condițiilor meteorologice (de exemplu, vara, un pulover de lână cu guler înalt pentru a ascunde vânătăile de pe corp); solicitări de a nu spune nimic inutil în fața agresorului pentru a nu provoca un scandal; încetarea interacțiunii sociale (femeia nu mai comunică cu prietenii, colegii, rudele).
- Schimbări emoționale Poate fi prezent nivelul excesiv de ridicat de anxietate situațională și anxietate stabilă ( a personalității); sensibilitate emoțională crescută sau, uneori, sărăcire emoțională severă; sentimente persistente de vinovăție; sentimente de singurătate și izolare; sentimente de neputință; teamă; iritare constantă; rușine; agresivitate și ostilitate crescute.
Victimele violenței sunt caracterizate în special de o interdicție de exprimare a emoțiilor. Acest lucru este valabil nu numai pentru emoțiile negative, ci și pentru pozitive, care, din punctul lor de vedere, sunt, în primul rând, „nepotrivite” de dezvăluit și, în al doilea rând, în timp devin atât de puține încât nu sunt deloc observate de femeie. Este bine cunoscut în practica clinică: consecințele inevitabile a reprimării sentimentelor sunt o varietate de tulburări personale și somatice.
- Simptomele observate la persoanele care au fost supuse violenței domestice fizice sau sexuale totodată corespund celor ale tulburării de stres post-traumatic: amintiri nedorite legate de eveniment (gânduri intruzive), care sunt copleșitoare și tulburătoare; vise tulburătoare sau coșmaruri frecvente despre incidentul violenței; comportament de parcă incidentul traumatizant se întâmplă din nou (flashback); amnezie disociativă – imposibilitatea de a aminti părțile actului violenței; evitarea amintirilor, gândurilor, sentimentelor, lucrurilor, persoanelor și locurilor asociate cu cazul violenței ( la fel, evitarea programelor TV sau a altor mijloace de comunicare media); gânduri negative despre propria persoană, despre alții sau despre lume; vigilență exagerată; Imprudență (persoana are tendința de a se implica în lucruri periculoase sau autodistructive).
Tulburările de stres traumatice și posttraumatice sunt însoțite de deteriorarea stării funcționale a persoanei, apariției emoțiilor negative și a sentimentelor puternice, dar nu se reduc doar la fenomene emoționale, ci se reflectă în componentele motivaționale, cognitive, volitive și alte componente ale personalității.
- Mecanisme psihologice de apărare și caracteristici personale. Sunt identificate următoarele caracteristici personale ale femeilor victime ale violenței domestice: autolimitarea, distanțarea, negativismul, refuzul de a-și exprima propria poziție. Dintre mecanismele de apărări psihologice, cele mai frecvent utilizate sunt: reprimarea impulsurilor care nu corespund moralei și idealurilor societății; proiectarea calităților respinse asupra soțului acuzat. A fost identificată teama de a exprima nevoia de tandrețe și recunoștință, care se manifestă prin simptome de demonstrativitate. Sunt detectate tendințele la sacrificiu de sine, care sunt însoțite de atașament față de agresor și de inactivitatea dureros exprimată.
Violența fizică este o formă de violență care are unele dintre cele mai grave consecințe pentru persoana la toate nivelurile de funcționare.
Dacă sunteți victimă sau martor cazului de violență, vă rugăm să solicitați ajutor de la:
- Poliţie, prin intermediul numărului de telefon 112;
- Asociația Obștească “Ophelia” – +37379120012
- Primarul sau asistentul social din localitate;
- Medicul de familie, asistentul medical sau Serviciul medical de urgenţă (112).
- Serviciul „Telefonul Copilului” – 116111.