Pandemia violenței

“Violența împotriva femeilor este o problemă ce nu mai poate fi amânată. Aceasta este clar din simpla analiză a statisticii. Cel puțin fiecare a treia femeie va fi probabil bătută, forțată să întrețină relații sexuale sau agresată altfel pe parcursul vieții… Nici o țară, nici o cultură și nici o femeie – fie aceasta tânără sau în vârstă – nu este imună față de acest flagel. Mult prea dese ori crimele rămân nepedepsite, iar agresorii rămân în libertate.” (Ban Ki-Moon)

Violența domestică, fiind frecvent îndreptată împotriva femeilor și constituind fenomenul abuzului  pe baza de gen – este una dintre cele mai acute, discutate și grave probleme ale societății contemporane. Cu toate vitezele de schimbare socială, culturală și tehnologică, problema violenței continuă să atingă proporții înspăimântătoare.  În legea Nr. 45  din 01.03.2007  cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei în familie este scris, că violența în familie reprezintă “acte de violenţă fizică, sexuală, psihologică, spirituală sau economică, cu excepţia acţiunilor de autoapărare sau de apărare ale altei persoane, inclusiv ameninţarea cu asemenea acte, comise de către un membru de familie în privinţa altui membru al aceleiaşi familii, prin care s-a cauzat victimei prejudiciu material sau moral”.

    În epoca modernă, violența domestică împotriva femeilor reflectă dizarmonia existentă între genurile din societate. Intensitatea acesteia atestă situația socială și morală nesănătoasă din societate și incapacitatea femeilor de a se simți pe deplin protejate și libere. Cu toate acestea, problema violenței domestice este atât de delicată încât se încearcă să nu fie menționată, deși este greu de găsit o femeie care să nu fi fost supusă cel puțin o dată în viață la impolitețe, presiune psihologică, șantaj financiar sau lovire fizică. 

      Oficiul Națiunilor Unite pentru Droguri și Criminalitate (UNODC) estimează în cadrul unui studiu global privind omuciderea (2019) că cca 137 femei sunt omorâte zilnic în toată lumea de către partenerul de viață sau un membru al  familiei, iar domiciliul este locul cel mai probabil ca o femeie să fie ucisă. Analizând datele statistice frecvenței expunerii  violenței de către bărbați și femei, putem observa că conform studiului „Violence and health in Sweden” (2015), pe parcursul vieții, 46% de femei și 38% de bărbați au experimentat o formă de violență. Același studiu demonstrează că femeile sunt supuse violenței fizice mai frecvent de către partenerul de viață (14%) și mai rar de către altcineva (3%), în timp ce bărbații sunt supuși violenței fizice mai rar de către partenerul de viață (5%) și mai frecvent de către altcineva (16%). De asemenea, datele statistice indică faptul că, în 90 % din cazuri abuzului domestic sub diverse forme, anume femeile sunt victimele violenței, deseori chiar nu conștientizând acest fapt. 

     Pe teritoriul Republicii Moldova fenomenul abuzului domestic de asemenea a căpătat forma unei “pandemii”. Studiul  realizat de Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) (2019) arată că, în Republica Moldova, 73% de femei au fost supuse cel puțin unei forme de violență din partea partenerului  la un moment dat în viață, violența psihologică constituind cea mai răspândită formă de violență – 71%, urmată de cea fizică – 33%, ceea ce este mult peste media UE. După date prezentate de către IGP în cazul infracțiunilor de violență în familie (2023)  se atestă o creștere de la 54 % la 58 % a cazurilor unde victima este femeie, agresorul este bărbat și fapta s-a soldat cu decesul victimei. 

      Cultura contemporană abordează adesea violența domestică doar ca pe o problemă psihologică, ignorând bazele sale socio-culturale și statutul său de problemă de gen. De fapt, baza problemei violenței este înrădăcinată nu numai în comportamentul unui cuplu căsătorit în general sau al unei femei în special, ci în întregul sistem de atitudini sociale, norme și valori culturale. Existența violenței în familie și în societate în general este în mare măsură  consecința  educației tradiționale, când comportamentul agresiv este văzut ca singura modalitate de a rezolva problemele existente. Socializarea băieților vizează adesea în mod direct agresivitatea împotriva altor persoane. În cazuri similare, fetele sunt învățate să tolereze și să se adapteze, păstrând în același timp aparența de bunăstare

     În rândul său, pandemia violenței domestice bazată pe gen se răspândește din cauza motivelor, cum culturale, atît sociale și psihologice. De exemplu, mai frecvent se constituie  abuzul față de femei și fete în familii cu statutul social și economic jos, unde bărbații folosesc diferite modele de a controla și a domina asupra partenerului, distribuind inegalitatea de gen. De asemenea nivelul scăzut de educație sau, chiar, decalajul de nivel educațional între parteneri, gândire conservativă, mariajul timpuriu, acte de violență văzute în relații intra-parentale în copilărie – cauzează femeile să devină victime a violenței domestice. Nu există o singură teorie care să poată explica pe deplin toate situațiile și cauzele violenței în familie. Luând în considerare complexitatea naturii umane, particularitățile interacțiunii sociale și caracterul familiei ca structură socială, este, de asemenea, necesar să se ia în considerare diversitatea familiilor, caracteristicile individuale ale membrilor acestora și abaterile sociale care, interconectate și combinate, pot da naștere la violență. Toate acestea conferă, de asemenea, o importanță deosebită influenței reciproce a oamenilor unii asupra altora și acțiunilor lor care preced violența.

     Din punct de vedere psihologic femeia poate deveni victimă violenței bazate pe gen din cauza stimei față de sine scăzute și sentimentului profund de vinovăție irrațioanală (cu rădăcini din copilărie). Totodată suportarea stărilor diferite dezechilibrului emoțional (depresie, anxietate, frica intensă) și dependența emoțională față de partener – limitează capacitatea unei femei de a rezista violenței. Atitudinile culturale și sociale impuse ale „trecutului” devin, de cele mai multe ori, convingeri personale false ale femeilor, care le blochează șansa la o viață împlinită. Frica de divorț și de a fi judecată de rude, prieteni și vecinii; aderarea mitului „victima provoacă violența”; încrederea că agresorul se va schimba și va fi pus capăt violenței – sunt numai unele dintre o mulțime motive pentru care femeia nu poate părăsi  relația distructivă.

    Trebuie să știm, că în cazul, cînd persoana afirmă, că ea a fost victima abuzului, dar semne de violență nu sunt prestate pe corp – va fi incorrect de nu a crede afirmației ei. Există multe tipuri de violența, dintre care se evidențiază: violența fizică , violența sexuală , violența psihologică, violența economică , violența spirituală, însă violența domestică este un tip complex de violență și reprezintă ciclul de abuzuri fizice, verbale, emoționale, spirituale și economice care se repetă cu o frecvență din ce în ce mai mare pentru a controla, intimida, insufla teamă. Cu toată varietatea tipurilor de violență – violența în familie este cea care se caracterizează prin caracterul său universal, generalizat. Nu există un agresor familial care să-și violeze victimă sau victimele într-un singur lucru, deoarece, cel mai adesea, un tip de violență este însoțit de altul. Totodată violența în familie, constituie un model de comportament menit să mențină puterea și controlul asupra unei persoane dragi. Adesea, o femeie care trăiește într-o situație de violență nici măcar nu conștientizează că ceea ce i se întâmplă este violență.  (Descrierea mai detaliată a fiecărui tip de violență va fi prezentată în articole separate.)

    În prezent, au fost studiați factorii care influențează schimbarea personalității în situația violenței în familie și tipurile de experiență a acesteia. Anume:

 1) Natura violenței (tipul și forma de violență,

durata acesteia, intensitatea), 

2) Caracteristicile personale formate anterior sub influența relațiilor din familia parentală, 

3) Stereotipurile socio-culturale de atitudine față de violența domestică, 

4) Poziția internă și gradul de activitate personală. 

Pe baza analizei diferențelor în exprimarea factorilor de mai sus, se disting trei tipuri de trăire a situației de violență domestică: 1. Lupta activă pentru depășire. 2. Străduința de a evita judecată. 3.Trăirea experienței de pierdere a resurselor proprii.

   Femeile care sunt supuse violenței trăiesc un conflict intern între atașament și dorința de independență (îngustarea Sinelui și extinderea Sinelui), care este agravat de trauma psihologică și fizică a violenței. Ca urmare, femeile se confruntă cu o stare de singurătate, pasivitate și suferință severă în relațiile lor cu lumea exterioară. Mulți autori subliniază că existența unui atașament între victimă și agresor în cazurile de violență domestică este patogenă, deoarece în acest caz acțiunile agresorului capătă un sens personal profund distructiv pentru victimă.

          Pentru a se proteja de violență orice femeie și fată trebuie să înțeleagă, că cauza abuzului este anume agresorul, ci nu comportamentul victimei, consumul alcoolului sau drogurilor.  Violența este ALEGEREA conștientă a AGRESORULUI, astfel toate consecințele îi aparțin doar lui și nicicum victimei, deoarece comportamentul ei este întotdeauna orientat spre supraviețuire! 

    Totodată femeia trebuie să știe, că violența în familie sau violența bazată pe gen – este un comportament intenționat și învățat, deoarece abuzul este tactica de obținerea puterii bărbatului asupra femeiei . Un singur incident de violența poate fi suficient pentru instalarea puterii și controlului asupra femeiei, de aceea, dacă victima nu primește ajutorul și susținerea pentru a părăsi agresorul, atunci abuzul devine un proces sistematic, ciclic, care nu se oprește de la sine, iar actele violenței devin din ce în ce mai frecvente și grave.

    Cercetările moderne ne permit să concluzionăm că trăsăturile specifice ale violenței domestice sunt tipurile multiple de violență, precum și incidentele repetate în timp, al căror scop este de a obține putere și control deplin asupra victimei; femeile care se confruntă cu violența domestică se află într-o situație de stres, sunt supuse unor modificări distructive ale personalității lor (deformarea sferei emoționale, a componentelor motivaționale, cognitive, volitive etc. ale personalității).

   Astfel , prin înțelegerea esenței violenței domestice și a importanței de a ajuta victime abuzului bazat pe gen, femeile primesc posibilitatea de a fi ascultate și înțelese, să aibă sprijin și ajutor din partea societății. 

   Pentru a fi protejate de orice formă de violență, femeile și fetele trebuie să cunoască primele semne și „măștile” violenței, de aceea, în următoarele articole vom dezvălui cum să recunoaștem fiecare formă de abuz și cum să ne ajutăm una pe alta.

   “NU RĂSPÎNDI PANDEMIA VIOLENȚEI!”

Dacă sunteți victimă sau martor  cazului de violență, vă rugăm să solicitați ajutor de la:

  •  Poliţie, prin intermediul numărului de telefon 112;
  • Asociația Obștească “Ophelia” – +37379120012
  • Primarul sau asistentul social din localitate;
  • Medicul de familie, asistentul medical sau Serviciul medical de urgenţă (112).
  • Serviciul „Telefonul Copilului” – 116111;